




Vuleva cu era vivu tata core
e cu s’acchjava po’ ti qua a passare
e cu viteva mo com’ ha cambiatu
lu postu addò tant’anni ha fatiatu.
Lu picu cu lu zueccu ha maniggiatu
li piezzi cu la riga l’ha squadratu,
sobbra li spaddi po’ l’ ha carisciatu
nu muezzicu ti pani ha uatagnatu.
Cu lu sutori e cu caddi alli mani
non c’era quera vita ti cristiani
e po’ alla sera do fave scarfati
cu do cicore ‘ccuesi alli tagghjate.
Ci mitti recchia e sienti cu lu core
ancora mo si sente lu rumore
di quiri zuecchi e quiri zuccaturi
ca onu chiarisciatu quisti muri.
Sti lamie prufumati ti murtedda
ti rucla, ti timu e chiapparini
e ‘ntra nu bucu picca picca ‘ncupu
l’anitu ven’a faci la rinninedda.
La vucirtodda qua è la reggina
e javitante è lu passarieddu,
lu marcu, lu turdu e lu scursone
li ferie fannu qua ogni staggione.
C’è formi strani questa petra teni
mmuddata cu lu sangu ti li veni
cu lu sutore amaru ti la fronte
ti quanti onu cavatu quistu monte.
‘Ntra quistu monte tant’anni bbandunatu
ci sapi quanta mmunnezza onu scittatu,
‘ntra quiri cavi c’onu fattu la storia
ca invece erunu culla di memoria.
Tiempu ha vinutu ca nn’amu riculatu
ca ‘sta dimenticanza era piccatu
ca li tagghjate sontu na ricchezza
e mo ggiustati sontu na bellezza,
sontu nu ponte tra passatu e presente
sontu nu libbru ti nu cuntu anticu,
e ci lu cuntu uè cu assai dura
rispetta li tagghjate e la Natura.
Anna Marinelli 15/9/2001