Lu stricaturo.
Quanta fatia sobbra a quiru limmu,
quanta fatìa quiru tiempu facemmu,
quanta stricate e quanta ‘nsapunate
ogni stricata era na mascìa.
Li macchie ti sutore si ni scèvunu,
li macchie ti la ruzza si sbiancàvunu,
li panni di ti li femmini arduràvunu
comu nu mazzu ti fronne ti timu.
Quanta stricate sobbr’a quiru limmu,
cu lla lissìa bollenti ti la crasta
po’ quanta sicchj t’acqua nui minàmmu
lu cirnatùru ti cènnere po’ anchièmmu,
li fronne ti murtedda ‘mprufumava
quiri casodde stritti com’ anìti.
Quanta fatia ha fattu màma mea,
si scutursàva sobbra a quiru limmu
e mo cu pensu a comu era nna vota
lu core mia d’amore si rrivòta!